serile sunt apăsătoare
un pat rece ca o piatră de mormânt
îl strângi în brațe, în colț de cameră
liniștea mă întruchipează
te mângâi, îți intru în carne
și adorm acolo

popas într-un iglu la capăt de lume
în mijloc o cruce înfiptă
un semn că am fost
din ea o bătaie de inimă, în zadar…
toate petalele au căzut din acest poem

lacrimile îmi usucă buzele, gâtul
poate vor topi nodurile din trahee, din stomac
poate va luneca cuțitul din inimă, nu mai pot vorbi
mă strâng visele, pescărușii își adună
penele din pieptul meu, sunt prea grele
nu mai reușesc zborul spre "acel loc cald"
o să-i prindă iarna în mine încă un an
încă o viață, acolo unde eram noi
sunt doi magneți acum
spate în spate

time to get back home
Château d'If, you inside
and all my beliefs