aripile întinse ale cocorilor
nu tulbură
orizontul.

gândurile sărăciei-
la rădăcina lăcomiei,
nu scutură nucii.

venind
din a toamnei copilărie,
sub o stea rătăcitoare,
se naște poetul.

aidoma unei cadâne,
fântâna
privirea-și ascunde sub vălul de sălcii.

galeată nu-i:
printre fluierăturile mierle-i uitată.

miresme de pepene galben adumbresc
sălașele somnului.

deja ninge în dormitorul copiilor?
luna mirată
trage cu ochiul:
aș merge și eu la zbenguială,
mă zgârâie cam tare
acest trandafir japonez din fereastră.

un câine mare ciobănesc
doarme
pe cojocul
din mijlocul stânei.


iarna va fi blândă?
iarna va fi hâdă?
numai flăcările din felinare
mai joacă o horă.

din ceașca cu ceai,
aburii
întorc amintirile acasă.

balansoarul scârțâie,
leagănă frunzele moarte.
pe prag,
doar pipa bunicului.

păianjenii țes liniștiți
marame;
în curte:
risipă de aur și crizanteme...

cucul
cântă ca-n fiecare an
numai pentru Issa.