cer bacovia
mi se pune sînge în cană

e toamnă
mustul a fermentat și s-a făcut vin
înghit cantități reproșabile de "bachus"
potop e-n viscere
Noe și-a făcut în mine arcă a suit în ea ultimii neuroni
plutește pe sînge în așteptarea
lucidității

zeama e bună
îți acoperă vederea să nu mai privești realitatea
aceea pe care o porți în spinarea ochilor
cu fiecare cerșetor întîlnit

în minte dănțuie întrebarea în van:
Unde ai pus, Doamne, cheile Raiului?