cu ochi’-n patru privesc numărul cinci
pe crucea cu brațele în infinit
e trandafirul de nefire urzit
ca botul de rață la ornitorinci

reflexul puterii în sine-arcuit
cu penele albe negre intră în clinci
cum barzii astenici suflă-n tilinci
chemări de mere dulci cu gust ilicit

în unu-s toate și unul e-n toate
migrația spre roșu vârful de ac
țânțarul jadul vinuri maturate

omizi în marș pe creanga de liliac
reperele din întreg și din parte
își frâng menirea-n colții de vârcolac