ÃŽnchinare
de Norinel

Eu nu am fapte demne de-nchinare,
Nu îndrăznesc nici de departe să privesc,
Spre-Altarul Celui fără de asemănare
Cu ochii mei de "nimeni" pământesc.

Smerit, icoanei tale preamărire-i dau
Și-mi scald obraji-n lacrimi de căința,
Fă bine Maică Sfântă, nu mă lăsa să stau
În așteptare fără biruință.

Te știu izvor de mângâieri și întărire,
Nădejdea mea de-atîtea ori adeverită,
Fruct viu și leagăn, răbdare și ocrotire,
Și cale spre lumină, Măicuța mea iubită!

Azi la închinarea Adormirii Tale mă opresc
Și crucea o sărut, e sfântă Mâna Ta!
Mai vie ca oricînd în suflet Te găsesc
Și-n inimă te port, Măicuța mea!