se intră în cetate
prin poarta dinspre nord
cea pecetluită cu geruri

coroana se ține într-un sac murdar
din pene de vultur
ca să nu știe nimeni că ești rege

se cioplește icoana
din sternul femeii lehuze
iar copilul ei ,
născut fără mâini și fără picioare
se ucide fără milă
pentru că niciodată
nu va putea să lupte
decât cu săgețile cugetului

se sărută femeia pe frunte
în semn de recunoaștere
lacrimile ei sunt puse în sticle
și lăsate în vâltoarea veacurilor

se iese din cetate în zi de sărbătoare
pe aceeași poartă
îmbăiat în lethe
fără să cunoști
că ai fost cândva rege

se va privi îndelung icoana
se vor mângâia ochii icoanei îndelung
dar nu se va recunoaște chipul

vei bea din sticle de-abia la asfințit
golindu-le și umflându-ți pântecul
atunci îți vei aminti că ești rege