Iarăși se aud pași în urmă
Inăbușiți în fetrul umbrei mele
Dar îi aud
Speriată umbra încearcă să mă depășească
Doamne ce umbră fricoasă
Mai fricoasă decât stăpânul ei
Care nici el nu e un erou
Așa se simțeau probabil
Femeile străzii într-o Londră bântuită
De spectrul lui Jack Spintecătorul
Umbra mea,femeie a străzii
Iși simte morții pe urme

.
Într-o cabină telefonică
Dumnezeu răsfoiește cartea de telefoane
Si pune la întâmplare degetul
Pe câte un nume
Pe care îl va chema la o discuție
ÃŽntre patru ochi


.
Iubito
E atât de întuneric în sufletele noastre
Incât și moartea se teme
Să treacă pe acolo