Sunt melcul fără cochilie
Casa mea nu mi-a mai devenit povară cum
Crucea pe care Iisus n-o putea lepăda
În schimbul Cărții
Drumul meu nu e cel al Golgotei
Pentru că nu-l cunosc
Nu mi l-a arătat nimeni
Sau
Nu am știut să-l văd
E doar praful în care mă înfășor
Sunt melcul care își încearcă distanțele
Urcând cu ajutorul balelor în pagina
Cărții


.
Iubi
Am descoperit azi la cafea
Că nu am o cochilie în care să intru
Din când în când
Ca să nu devin o parte din
Toamnă
Nu vreau să sfârșesc prin a mă colora
Rogvaivul nu e al meu
Eu sunt gri
Melcul gri fără cochilie
Și fără drum