Tivit cu umbre negre peste frunte
Orbit privește soarele din nori
Cum frunzele copacilor cărunte
Se cern peste-obosiții trecători

Și, doamne, numai ieri, cu ce beție
Ne-ntâmpina seninul peste tot,
Bogatul verde nu părea să știe
De nici o toamnă și de nici un rod

Așa și viața-n calda ei poveste
Își tot sărbătorește vara-n toi
Și-i bine până n-are nici o veste
Despre cum vine amurgul peste noi

Și-i bine până-și flutură trufașă
Grădinile ce par fără sfârșit
Cât vulpea sură-a toamnei nu se-ngrașă
Din tot ce-am adunat și-am izbândit

Ci dacă-i lege și destin și rost
Întâmple-se și-aceasta, nu-mi mai pasă
M-oi mângâia cu cât senin a fost,
Ce vară-ndrăgostită și frumoasă!