Încărunțită iarăşi umbra ta
Lângă pârâul orelor înguste
Unde-ai mai sta sau poate n-ai mai sta
Că vine toamna-n grabă să te guste.

Fățarnic soare mângâind obrazul
Bătrânei frunze foşitoare-a chin
Ai înnoi speranțe, dar nu-i cazul,
Că-ntregul mult a fost aşa puțin.

Te uiți la iarba ce-a-nşelat în vară
Cu dansu-i verde zilele de foc
Şi-acuma scrumuri galbene-o-nconjoară
Şi muți copaci încremeniți pe loc.

Tot altele-s viețile şi alta
Puterea ta de-a asfinți prelung
Ori de-a-ți sculpta o inimă cu dalta
Nădăjduind iubiri ce nu te-ajung.