sînt hărtănite vrerile din gînd
speranțele mi-s hăcuite
eviscerate visele îmi sînt
dar lacrimi nu vărs pe cuvinte

înalț sudalme pîn"la cer
prezentul îl înjur de mamă
sperjurilor nimic nu cer
păcatu-i că exist și că dau vamă

ca astă noapte n-am văzut
un cer mai încărcat de stele
mai liniștit și mai plăcut
și am crezut în existențe paralele

poate că eu aicea dacă sînt
mi-am zis e c-am făcut belele
și-s condamnat să vă înghit
cu bune rele

priveam la cerul înstelat
în vîrf de deal în crug de noapte
și tuturor v-am dat dreptate
sînt zero și acel barat

beliți-mă de șapte piei pe spate
înjunghiați-mă cum vreți
vă dau dreptate