Habar n-am cum să-ți spun
că Birdie vrea să plece din mine,
că oricât i-am netezit aripile,
tot se zburlește
când piciorul furtunii îi calcă teritoriul.

Cum s-o las
când stomacul meu e plin de fluturare
și unde să plece când lumea e plină de păsări?
- păsări care bântuie nopți
și păsări care fură saxofoane,
păsări care tânjesc după lumină
și păsări cu gulere de gramofon?


Mai bine-o închid între coaste –
zăbrele pe care nici moartea nu le descompune,
ci le așază albe în jurul bătăilor ei de inimă
ca-ntr-un ospiciu
din care, odată intrat, nu știi dacă vei mai ieși.

Trebuie doar să-mi despici pieptul;
numai așa vei afla
că Birdie vrea să plece din mine,
mai ales acum
când glasul meu e prins într-un corset de tăcere.