Nu ți-am auzit niciodată
palmele tale urcînd
cu umerii de genți ieftine,
pe scările fară cuie
pe care de fapt
le vorbeai pe din spate
și preferai să colecționezi
ceai decît să
frecventezi supeuri străine.

Îți suspectam eșirile
care se decojeau
de pielea mea
ca cojile de portocale
de pe paharul cu
șampanie proastă,
care îți clătina
mătăsurile
și te întîlnea
ca pe o femeie ușoară.

Poate atunci cînd
te-am văzut întrebînd trecătorii
unde poți găsi lame
de cuțite în gîturi
străine,
trebuia să
te îmbăt cu coktailu-ri
din sânge de
iepuri,
să vezi și tu cum
arată
o săptămînă
cu genunchii
umflați de plîns.