Pe drumul ce m-aduce-acasă
Copacii după care strig
Și-au pus mantie friguroasă
Iar crengile și-au strâns covrig

Toți sunt bătrâni, toți au la tâmple
Cărunte amintiri, dureri
Dar speră încă să se-ntâmple
Ce-a fost mai ieri și-alaltăieri

Adică dragoste și vară
Mustoase seve clocotind
Și păsări dând ospețe-n seară
Când frunzele de dor se-aprind

Nu-și văd căzute la picioare
Uscate visele-n duium
Le sfarmă-amurgul și le doare
Un tot ce-a fost și nu-i acum

Dar încă speră, încă-așteaptă
În ploaia rece-n vântu-amar
Să fie ce-a mai fost odată
Adastă oare în zadar?