Unde gândul nu ajunge
întunericul se naște.

Sunete arse de sete
se cuprind în sfera plăcerii,
pleacă în cântec izvorul,

împlinind conștiința pe sine
mai mult decât trebuie.

Grija care mă apasă
la masă când voi veni
e-n ochii săracului,

împingând la margini speranța
prin alungarea singurătății-n cuvânt.

Numai moartea respingând tăcerea
cu timpul devine uitare

interzisă,

până în ochi privirea
urcătoare a gândului în nemurire
se pierde.