Încă o noapte se revarsă cu stropi de sânge,
Nu îmi ajunge timpul,parcă mă străpunge.
Ce pot sa zic,am încercat orice.
Dar în noapte,umbrele devin angelice.

Am încercat să mă prind de orice speranță,
Dar toate se pierd,ușor,puse în balanță.
Nu are rost sa alerg după lumini care pălesc,
Oricum,toate,până la urmă se veștejesc.

Acum,ca văd mai bine,am reușit să înțeleg.
Totul e o vrajă,pe care nu reușesc sa o dezleg.
La fel ca noaptea dependentă de adrenalină,
Corpul tău e legat de o umbră de morfină.

Chiar dacă simulez o falsă neștiință,
Gândurile îmi rămân tatuate pe conștiință.
Dar încă aștept ca noaptea să plece,
Iar ziua,să fie mai puțin rece.