"cine are copii pe pământ nu în gând"

scriu
cu acea lumină
pe care o au pe chip
pruncii prea mici veniți la biserică
atunci când le zâmbesc îngeri

de-atâta dor
de picioare mi se-anină
spinii și mișeii
de zbor și credință mă-ncearcă
iar oamenii nu zeii

un înger numai de banalitate
nu poate fi acuzat
fericite pietrele
din care se pot ridica altare
mândria
haine deșarte peste pietre în mișcare
ori păcatul care n-a încetat
să se facă

cine nu cunoaște hăul
îngenuncherii până la înălțare
prin scutecele de vis
primite de prunci
cu o îmbrățișare divină

să tacă