Cartea Poemelor

*** 3 ***

O să ne fie dor, micuțo…





Când ai plecat din astă lume,


Spre o alta,


Cu chipu-ți plin de zâmbet,


Cu inima-ți, ușoară,


Ne-ai lăsat … o mică amintire,


Tuturora:


Un dor micuț, ce ne atinge-n treacăt,


În clipa-i fericită, triumfală…






O să ne fie dor, micuțo…


Și-as vrea…


De-acolo, de pe-un norișor


Să-i spui celei ce te-a născut:


„Măicuțo,


Eu, fata ta,


Îți sunt aproape…


Așa că nu te întrista…”


Ș-apoi, să-i mângâi fruntea,


În locu’ cela-n care-și strange amaru’,


S-o strângi in brațe, cu putere,


Din inimă să-i scoți tristețea…


Să-i aibe pace sufletu’…


Să-i iei …


În acea clipă…


Orice durere…


Ș-apoi, te du la cel cel ce te-a crescut,


Să-i spui de-ndată:


„Tăticul meu,


Eu, îngerașul tău,


Îți sunt aproape…”


Strânge-l și pe el, în brațe…


Ș-apoi, cheamă-i împreună,


Drept familie unită,


Iar în grabă, ia de mână


Surioara ta, iubită


Ce văzând un îngeraș


Mititel și drăgălaș


Va întinde a sa mânuță,


Către chipul tău,gingaș…


Și poate că or să spună:


„O să ne fie dor, micuțo”…


Apoi, către prietenele-ți dragi,


Să-ți întorci privirea,


Brațele-ți, să le desfaci,


Arătându-ți inima;


Ș-apoi glasul tău,


În visele lor, să se abată


De îndată,


Veste, de le-ai da,


Drept semn de Viață,


Sufletul de le-a-mpăca


Când le vei numi pe fiecare:


„Prietenă dragă”…


Du-te către cei ce ți-au fost dragi,


Pe astă lume,


S-aduci bucurie din rai,


În sufletele lor


Care cu dor,


Parcă spun:


„O să ne fie dor, micuțo”..


Cât despre mine…


Mă bucură gândul că ești acolo, în rai,


Micuțo…


Când … în treacăt, să fii in preajma mea,


Adu-mi o lacrimă-n ochi,


Ș-atunci, poate-ți voi spune de-ndată:


„Pentru o clipă,mai stai…”


Căci… vreau să-mi fie și mie dor,


Precum le e lor,


Ființă ce mi-ai fost dragă…









©Th3Mirr0r