dimineața
lângă ceșcuța de cafea
îmi place să-mi așez gândurile-n ordine
primele-mi deschid porțile zilei
lăsându-mă liberă
căutând prin dorințele rămase-n mine

mai târziu
când soarele începe să se miște
se-nsoțesc cu aerul planetei până
în punctul de atracție spre care converg
numai stările interioare

aici mirosul de singurătate se pierde-n
aburul de cafea îmi perforează
membranele gândurilor dezvelindu-mi
poemul acesta scris întru întâmpinarea ta

21 noiembrie 2012