flori de adâncuri neatinse de mângâiere
flori de plânset nepipăite de tălpile timpului
deschid pânzele azaleelor
în această dimineață
închegată
doar
de nechezatul unui zvon de cutremur
printre socluri
dantelă neagră
fulgerături și pocnete de degete
fluierături
zeul-
închis între marile oglinzi de ape
fumegă
urmele privirilor pustii
pe geamuri
prin urmare
din vuietul acesta frenetic nu a gustat nimeni

vântul rătăcitor
încurcă potecile
ca o vânătoare de iluzii
ca o vânturare de memorie

ici și colo
un umblet desculț în paragina descătușării

II

unde au dispărut umbrele
fum
de culoarea plictiselii
căptușește zâmbetele

drumuri-
sub palme de frunze
dezvelesc goliciuni
omul fără chip
aleargă
de la o toamnă la altă
târând un plug: prea inalte crestăturile invidiei
sub răzătoarea vântului: pe frontispiciu
doar
o aripă de fier


III

civilizația pietrei duhnește a șiretenie
jucării sexuale
perne de adormit copiii
dinții fosforescenți ai rechinului
luminează groaza
coborând de pe tronuri
răspunsuri plămădite din tăcere
înfășurate în prosoape albe
se ghemuiesc în cavouri

IV
brusc
conturile din bănci au crescut
o planetă nebună desprinsă din coasta lui neptun
alunecă printre degete
lumina s-a împleticit în plasa neagră a păianjenului sângeriu
caii nechezat-au
trâmbițele sunat-au
munții-trecuți peste ocean
națiunile-înghițite de trufie
uitate au fost câmpiile
în alunecări de cuvinte

cetate-sub orga de fulgere
paturile sunt pustii
în cenușa stinsă: dezamăgiri
distanțele au dispărut
brusc