Orice sfârșit e-un început
Îngaimă fals neînțelepții
Chiar moartea-i frigul încăput
În golul de sfârșit al vieții

Căderea mută către stuf
A aripei abia-mpușcate
Ori țipetele ce se rup
Tot începuturi fi-vor poate

Păduri aprinse-n flăcări lungi
Vulcani acoperind orașe
Tot începuturi sunt atunci
Nu fugi în spaime uriașe

Un fleac până la urmă tot
În pliscul timpului cu gheare
Și salt și fugă și înot
Doar moartea-i vie-n fiecare.