Încă o dată spun: nimeni nu se va mîntui de unul singur!
Nimic nu folosește să stăruiești în rugăciune dacă buzele tale
nu vor șterge buzele fratelui tău care ocărăște și suduie. Sufletul
curat nu va găsi porțile raiului dacă nu va căra în spate
un altul, duhnind a hoit și a toată putreziciunea. Fratele meu
care îți speli mîinile, ți se va cere socoteală
pentru spurcăciunea de pe mîinile altuia,
pe care ai nesocotit să o speli.

Dacă ai un gol în inimă și nu-l umpli cu fierea otrăvitoare
a unui pîngăritor, degeaba îl umpli cu umilință. Nu-ți va folosi.
Golul va aduna plumb și te va trage la vale. Nimeni
nu se va mîntui de unul singur! Dacă ți-ai făcut casa lună
și nu chemi un ticălos înglodat să-și răsfețe
ciolanele în așternuturile tale strălucitor de albe, dragostea
nu te locuiește. Mîntuirea se așteaptă în mlaștină,
ștergînd șiroaie de sînge cu dosul palmei.
Mîntuirea o aștepți asudat, plîngînd și, dacă seacă lacrimile tale,
vei plînge lacrimile altuia!

Dacă vei zbura singur, vei fi trăznit. Poate să fii lăsat,
dacă te învrednicești de dragostea cea mare și poți, să zbori cu
un nemernic greu ca bolovanul atîrnat de aripi. Să iubești
rătăcirea lui și să-i cînți rătăcirii un cîntec de leagăn, căci ea e
scutul și tăria ta!

Ia-l în brațe pe cel care se tăvălește prin cocinile pămîntului
și iubește-l! De unul singur, e numai trufie și minciună. Nimeni
nu se va mîntui de unul singur și nici o lumină nu va fi
în drumul pașilor lui!