Mai sunt oameni încăpățânați
Dar ca dracul ăla de copil, Miron,
De-ar fi fost fata s-ar fi numit Miruna,
Nu mai e niciunul.
A auzit el de pe la bătrânii din sat
Dacă îți faci casă în trunchiul Copacului Vieții
Ai o șansă la eternitate.
Și a plecat așa de capul lui într-o zi,
Sau poate că era o noapte,
Să-și facă un cuib de om acolo,
După puterea lui.
La început Copacul l-a respins
Și îl necăjea în somn de multe ori
Dar copilul Miron cu asta s-a deprins
Și era fericit.
Cu timpul Copacul a început a-i picura
Chihlimbare
Și din cuib i-a făcut castel.
Drept mulțumire Miron l-a butășit
...