Sfârșit de august. Frunza zile-i arsă
Pân’ la nervuri de soare și de teamă
Că-i un păcat în fiecare poamă
Și-n calendare fila e întoarsă.

Smulgând-o, vântul la cules mă cheamă
Și-aștept să crească ploi în nouri ca să
Joc roluri triste-n nemiloasa farsă
A toamnei îngropându-mă în cramă.

E noaptea parcă un vârtej de plete
Prin care-ți caut buzele, nălucă,
Dar ziua-mi pleci din vise și m-apucă

O arșiță de furii și regrete;
Și-mi este dor pe cât îmi e de sete;
Și lacrimile-n august se usucă.