Te-mbrac în roba sfântă spre stele câteodată
Cât ar dura secunda din miezul unei clipe
Te-nfrupți din găuri negre vecii să se-nfiripe
Și pe o stea naivă mai pui câte o pată.
Apoi te-ntorci în lume în suflet dezrobită
Cu trupul tot de piatră dar inima de smalț
Și mi te lași în brațe să fii un ceas iubită
'Nainte ca din lume spre Lume să mă-nalț.
Nu spun că din tenebre spre flăcări o să mor
Ci doar mă-nalț aiurea ca să cutreier Raiul
Misivă-ți voi trimite prin solul zis Amor
Apoi mă voi întoarce ca să cutreier traiul.
Și iar - pân' peste poate - așa cum mai spun unii
Ne vom iubi în taină la lumânarea lunii.