am băut o cafea scurtă,
afară se înserase și era ceață,
am zis "uite ce frumos",
pot să văd tinerețile
avortate,
cum se varsă grăbite
prin șanțuri,
de-o parte și de alta
a drumului.

prin mine se zbat oameni
cu unghiile roase, ori nu,
sinucigași sau doar ghinioniști-
halate negre agățate
de cârligele de la case,
ca într-un film de groază.

eu sunt personajul fraier,
m-aș fi rezemat pe oricare dintre mâinile purtate
de rezervă,
să privesc fumul, fără să-mi fie frig,
o noapte întreagă.

dar e atât de bine să fantomez pe o vreme ca asta,
când liniștea se lipește de haine,
ca fulgii de zăpadă.