Mi-e sete de zilele noastre cernute
Pe lespezi de nimfe, cu fetuși de lut,
Cu zâmbete mute-n amiezi fără nume,
Cu tine și ziua. Și lumea. Ș-atât.

Monica te ține de mână. Tăcută,
Își mângâie ființa cu falduri de crin.
Te văd cum radiezi din iubire de lume
Când moaștele-ți mișună-n sângele plin

De mine și mama. Cu friguri casante,
Ne lași să te ningem, ca două năluci.
Purtat în lumină de șoapte-nserate,
Te bucuri, copile! Te bucuri și plângi...