Tufe de liliac au năpădit mormintele uitate
Cruci fără nume. Piatră sau de fier.
Cele de lemn furate de țigani
să se-ncălzească iarna
Tufe de liliac acoperă uitarea
Şi Domnul le-a sădit, cu mâna Sa,
peste morți calzi

Câmpul de lângă cimitir a-ncremenit sub soare
doar vacile întind peste o liniște de haos zgomotul gol, un sunet de talangă.
A răsunat mormântul tău, străbuna Ana,
ca ticăitul unei inimi vechi,
când te-am gasit înconjurată de necunoscute cruci de fier
de cornofari bătrâni

Şedeai acolo sub pământ smerită asteptând
trompetele de-Apoi
Şi fața luminoas-a Lui

Eu am îngenunchiat
și mi-am ascuns privirea