demonul gripei a pus stăpînire pe noi
ne-am răcit unul față de altul
eu am făcut chiar pneumonie
nici un antibiotic nu m-a putut vindeca
și zac pe patul de moarte
al iubirii noastre

tu încă te mai ții pe picioare
încă sperînd
dar Murirea iubirilor te ia la mișto
îți aduce dimineața la pat
miros fetid de singurătate

la acea vreme stau pierdut într-o depărtare
de mii de mile centimetrice
nu sunt departe dar NU SUNT lîngă tine
să-ți îndepărtez părul
din ceașca de cafea
în negrul oglinzii să te poți privi

presupunerea că ne vom reîndrăgosti fulgerător
e din romanele siropoase
nu mai citi prostiile alea
le curge siropul din gură ca la bebeluși
sucul sînului mamei pe pieptișor
trage adînc aerul gerat în piept
și înfruntă