Cum să te-nșel, cum să te mint
Să-mi fii oglindă de argint.

În apa ta de vin domnesc
Să mă văd alb, să-ntineresc.

Uitând de vârstă și de-amurg,
În ramă ca un râu să-ți curg

Și, luminându-te frumos
Ca un păcat, de sus în jos.

De la izvor spre revărsare
S-aud argintul cum te doare

Și cum îți place și cum zici
Mai luminează-mă și-aici

Să ardă ca un rug de ploi
Argintul viu furat din noi.