Până se face spaimă frica
ÃŽn noaptea cu-ntuneric mut,
Ne-țelegând din vis nimica
Nici ce va fi, nici ce-a trecut.

Privind busolele de gheață
Din bolta râului stelar
Nu crezi în viața după viață
Accepți că totul e-n zadar.

Începe-o săptămână nouă,
Un frig mai negru primprejur;
În rama despărțită-n două
Nimicul n-are alt contur.

Aceleași zile neîntâmplate
Același soare, ploaie, vânt
Ca un soldat cărând în spate
În silă propriul lui mormânt.