te-a prins noaptea la furat de zile

mi-ai picurat pe sân amprenta indestructibilă
a clipelor în care luna
amețită de dor
își strecura degetele prin gândurile mele

legată la ochi
(deși nu mai era nevoie)
m-ai luat de mână
și ne-am plimbat pe marginea celui mai înalt pod din lume
în mine
înfloreau zăpezile

defilau unghiurile vieții
și-mi sângerau buzele
la icoana ce-ai agățat-o pe marginea de est a sorții
se înalță rugă fără cuvinte

un triplu salt asumat
iar eu
eu am rămas suspendată
prizonieră a două lumi paralele


de atunci îmi fac zilnic plimbarea
legată la ochi
între rai și iad