Vreau să-mi nasc inimă

Faceți liniște!
Construiesc cea mai frumoasă femeie,
Liniște, vă rog!
Nu mă obligați să-mi deschid ochii!
O inimă nu crește oricum,
nu înflorește,
nu face spic,
nu coace pâine
așa, pur și simplu,
amestecată printre alte inimi.
Uneori
mă gândesc că ar trebui să o modelez
pe un munte,
într-o peșteră,
pe o apă.
Mama, când mă avea în pântece,
s-a uitat de câteva ori la tata și a născut un om singur.
Bunica, înainte de a o naște pe mama,
s-a uitat de câteva ori la bunicul și a născut o patrie.
Străbunica, între două războaie,
a rămas grea, pentru că s-a uitat o singură dată la străbunicul
și a născut un lagăr.
Iată de ce,
uneori,
mă gândesc
că ar trebui să construiesc cea mai frumoasă femeie
cu ochii închiși
pe un munte,
într-o peșteră,
pe o apă.