O simt… Sunt mângâiat.

În brațele reci ale nopții tuturor,

eu știu: e lumină-ntre petale albastre,

ce dimineață-or luneca

între degetele micului copil;

și el știe.

O văd prin ochii inimii… Sunt eu.

Sub scoarța neagră pot citi

și mierea literelor,

și minunea care le-a cules.

O cântă, din corzile ce leagă

un vis de a visa,

și pana crezului tot va zbura

printre genele soarelui de vară.

O, plâng, și dintre lacrimi

se aleg mărgăritare dragi

cu icoane și cu sărutări

roșii de trandafir dăruit.