A explodat azi Raiul de-atâta frumusețe
Și-n grabă, mii de îngeri l-au dres pe la spărturi;
Dar stropi din el aprins-au amurguri lungi, mărețe,
Ce-mpodobesc oceanul cu nori de aur, puri.

Oglinzi de cer îngână răsfrângeri de ecouri
Cu armonii de orgă topite-n proslăviri,
Zvon lin de alăute și trâmbiți vin din nouri
Să mângâie pământul cu valuri de iubiri.

Iar eu uimit și searbăd privesc spre înălțime
Zdrobit de măreția care m-a amuțit -
Și-atunci mărunta-mi viață din mine îmi devine
Un punct pierdut pe țărmul unde m-am rătăcit.