pe drumul ce-am plecat,
nu voi găsi o altă stâncă,
înșelătoare și adâncă
și grea ca viața în păcat?

spune-mi că zidul durerii,
învăluit și biciuit de frică,
ce-n disperare se ridică,
îl stingi în pragul serii.

fii soră cu credința mea,
să fiu în suflet un oștean,
ca scut iubirea ta să am,
și arma, patimă să-mi dea.

și dacă mă-ntristez cumva,
cu rugi de versuri calde,
și lacrimi ce mă arde,
să simți că ești a mea.