Vor surâde, țurțuri, lacrimi ca un duș,
neuronii veseli țopăind șocați;
dacă vii, iubire, atomii-s plecați,
răstignit e cordul, pe-un pătuț de pluș.

Multe vise, dragă, toate le-am făcut
o regie-n filmul din care m-ai scos,
cum că ești actorul cel mai firoscos,
dar eu știu că-n fibre tu nu m-ai plăcut.

Ai închis aleea și ai strâns castani
pe care-așezasem ochii mei și taci,
vrei să fii un rege, eu doream ortaci
să ne fim pe câmpul ce-a rămas din ani.

M-am lipit de ziduri când zburam prea jos,
oarbă de iubirea mestecată-n van;
poți acum să cumperi chibrit și livan,
să trimiți la ceruri fumul vârtejos.

Dacă prin pachetul de zile pustii
vei găsi fărâme din puzzle-lul meu
să mă chemi, iubire, să-ți fiu imprimeu
când zăpezi topi-vor grele zavistii...