Așa frumos ningea când te-am găsit
În mantia cu fir de viorele,
Cu fulgii mari cernuți din cer spășit
Râdeam în broderii de răcorele.

Așa frumos te-am strâns la pieptul meu
Și toți copacii-au nins cu flori de măr,
Te-am mângâiat pe-obraz, pe păr, mereu
Cuvintele dansau în menuet ușor.

Așa frumos pe gură-am pus cu dor
Buzele-mi calde cu cireșii-n floare,
Þi-am strecurat timidă: “te ador”
Și parcă că îți eram dăruitoare.

Așa frumos prin zale-n alba noapte
Ne-am învelit cu luna și ți-am spus
Că vom pleca departe, mai departe,
Spre polul tău, din polul meu opus.

Așa frumos ningea, că prin nămeți
S-au copt versete-n spice mari de grâu.
Mirată, luna, țese-n dimineți,
Un punct spre soare și-n mare intră-un râu.