Poate că am sau n-am mereu dreptate
Atunci când mă exprim așa și-așa
Și n-am pretins imparțialitate
Fiindcă exprim numai părerea mea

Bineînțeles exprim și tot ce-aud
Că nu trăiesc pe lună sau prin stele
Și nici nu-s obligat ca să fiu surd
Pentru c-așa ar vrea vreun pui de lele

Deoarece doar asta mi-a rămas
Să spun tot ce gândesc cu voce tare
Și nu pot fi nici mut, nici fără glas
Și nici pe placul vreunui cutare

Pentru că eu consider libertatea
Ca darul cel mai sfânt de pe pământ
Și nimeni n-are autoritatea
Ca să-mi refuze acest drept prea sfânt

Nici când vorbesc de fes ori interes
Și nici când bănuiesc complicități
Pentru că unii m-au mințit prea des
Prin false și abile judecăți

De-aceea cred că orice tentativă
Prin care mi-e oprită exprimarea
Eu o consider foarte abuzivă
De când îmi luară unii bunăstarea

Restructurând-o în așa măsură
Ca să nu-mi pot permite să visez
Și ca dovadă cel de la cenzură
Mă-împiedică mereu ca să postez