Tu... Biserica Mamă

Tu Biserica, Mamă,
Leoaică cu pui la sân
Să mi-i crești "oameni de bine",
Nu atei și nici hapsâni!
În pântecu- ți deschis,
Pe toți să mi-i ții strâns,
Adumbriți sub aripa ta,
Să nu-i fure cine-o vrea.

Să înalți peste întinderea pustie
O dulce și frumoasă Românie!
Înaltă și frumoasă Fecioară,
Pășind peste coline,
Că numai tu poți face
Să rodescă în a-noastre vieți,
Prin închinarea-ți cuvenită,
Albe dimineți !

Fi darnică... în ceasul cel din urmă...
Însetațlor chinul îl curmă.
În suspine plângi înăbușit,
Că tot pământul fierbe
Și lumea-i într-un tumult.
Iartă și te roagă,
Că-i foarte slabă de fire,
Sărmana omenire... !
Sărmana omenire…!

Închide-i rănile din inima plăpândă,
Dezleagă-i inima ce se frământă,
Umplele golul inimii de Lumină.
Plânsul?... nu-i o cale!...
Rămân, gândurile goale...
Și nu există gând fără cuvânt
Chiar de sunt negre gânduri, ori sunt albe,
Astăzi România, între gând și cuvânt se scaldă,
Ori de le e rece inima, ori de e caldă!!

Duc cu ele puțină Lumină,
Sau multă răutate.
Chiar de este zi sau…
Pentru unii... numai de e noapte!
De la nevinovat de prunc,
Până la cel de pe patul de moarte.

Tu culege suferința și durerea
Ca pe o minunată licoară
Și varsă-le în Sfântul Său Potir,
Și de vor gusta misterul roșului elixir,
Va întâmpina a lumii Albă Primăvară!

Cu milă ia pe brațe întreaga omenire,
Dă-i să guste ca drept mulțumire,
Sângele Său, întrupat din iubire,
Ce-l pierde pe satan, e singurul ei leac...
Vindecă-i neputințele și poart-o
Spre Lumina de dincolo de veac.

Când porțile Luminii
lui Adam și Evei, s-au închis,
Sfântul Duh prin prooroci le-a scris:
“Așezați în suflet Legea Bună a firii,
A dreptei judecăți, a milei și iubirii!”

Triumfătoare și blândă tu Biserică, Mamă,
Să cuprinzi cu Sfânta-i adorare,
Toată lumea asta mare.
Domnul nostru Iisus, azi, vă spune:
“Invătătorilor, luați aminte bine!
A vă smeri ca Mine!”