când ziua face cumpănă în poarta nopții
și luna se dezbracă în picioare
să nu ne dezlipim retina
sărutul se întoarce mut
c-un suflu nou la colț de buză

acolo a venit și muza
clătindu-și ochii în albia în care
o pană de artist face o plută

e ca atunci...
ții minte?!
acel canoe în lacrima sărată a meduzei
când liniștea stătea în cot și ne privea
cum dăm la ramă