A fost o dragoste... că niciodată
Nu voi mai ști iubi pe-altcineva,
De-ai să deschizi pianul vreodată
La tine inima-mi va alerga.

Nu știu să fie un alt april mai trist
Ca cel în care toți magnolii tac,
E un adio lăsat de pianist
Ca un balet pe note de tic-tac.

Orașele ne-au cunoscut în mierea
Florii de cireș ninsă pe clape
Și chiar aflasem ce e învierea
Când credeam că ești atât de-aproape.

Tu - mult prea sus, eu - într-o lume simplă,
Adresa mea e veșnic în brumar,
Pianul ne unește c-o aripă
Și restul e un joc fără sumar.

Dar ochii tăi își au sălaș cuminte,
Doi balerini cu cerul larg deschis;
Credeam că vara este doar fierbinte,
Dar Igor ne-a pierdut într-un abis.

Atâta viscol într-o vară plină
De primăveri și toamne-n partituri,
Cu așteptări de ploi care-or să vină
Abia când iarna va-nflori păduri...