În oglinda timpului meu -
prezența nestatornică a fumului
și privirea ta de icoană bizantină.
Iartă-mi greșelile ce voi mai face
cu gândul și cu fapta,
pentru că ăsta e rostul tău,
dacă mi-ai ales altarul sufletului
acum, cu fața spre apus!
Nu mai am loc pentru noi pedepse,
trupul și sufletul mi-s învinețite,
am răni încă sângerânde
și gem pe ascuns numărând.
Rămân vertical în capela mea
să-mi răscumpăr plecarea
de la o lumânare albă aprinsă
de privirea ta de icoană bizantină.