uneori îmi iei sufletul
și-l arunci în cel mai adânc întuneric
de parcă nu-mi e și așa
destul de noapte noaptea asta
sufletul meu nu va dormi pe-o ureche
visând în cuibul palmelor tale
va sta treaz ca o lumânare aprinsă
și se va veghea pe sine
în lipsa ta nicio stea nu va îndrăzni
să-mi strice întunericul
uneori întunericul e bun
te trage la somn
pe mine mă trage pământul