Eu cred că n-am în cap decât prostie
De-aceea nici n-am prea băgat de seamă
Că nu prea știu ce-nseamnă o poezie
Și că, doar „relatez”, cum zice-o damă,

Citeam ceva de versuri și de rime
Acolo undeva-n dicționare
Dar poate n-am atâta istețime
Ca s-o înțeleg pe dama oarecare

Se scrie despre metri și silabe
Dar și de ritm și muzicalitate
Nepomenindu-se de păreri snoabe
Însă nici de canoane inventate

Pentru că libertatea de-a gândi
Și de-a te exprima-n lejeritate
Nimeni n-o poate astăzi îngrădi
Că n-are această autoritate

Iar chestiunea cu aprecierea
N-a avut nici nu are importanță
Și nici nu m-afectează „tămâierea”
Pentru că mă exprim cu nonșalanță