plouă prin mijlocul lucrurilor
de câteva zile
ca un fuior de fum ce se întoarce încet de pe-o față pe alta
indecis

și asta
mă încurajează

mâna ta e o sfoară luată de vânt
de leneșul vânt purtată pe stradă
neroadă tresărire sub norii de ciment și pământ

tu desenezi pe asfalt
nu te-ai oprit îndestul ca să asculți
în rare momente ridici și cobori
cu o atenție strunită cutia de păsări, arcușul

un soare de mâl și gunoi
se-ntinde sub pașii mei moi
tu-mi spui despre-un vis și apoi
mă fulgeri cu umerii goi
privindu-mă-n ochi îndelung și deschis
ca un demon cu părul lung fluturând

deznădejdea e-un nod de apă și frig
în culoare

în tango muzica
își arată incertă o coapsă în salt
și firul începe să se depene
neuniform