e noapte și-i mult prea târziu
de-acum să nu cred în blestem
când moartea mă ară și știu:
zadarnic mă chemi și te chem

cu demonul tandru pătruns
ca râuri prin sângele meu
aștept un zadarnic răspuns:
mă fură de trepte morfeu

vârtoase orgolii se sparg
în ciotul de stâncă pierdut,
ascunse taifunuri în larg
ne spulberă de la-nceput

e mierea doar o morgană
tabagic, tușind anonim,
cu-amorul fără prihană
ne-ascundem în noi și nu știm