Am vrut, cu dor, să te cuprind de mână,
dar m-am temut că te-aș răni de moarte;
m-am frământat și m-a durut ce până
mai ieri credeam că-n zbor o să ne poarte.

Am vrut să știi că-n ochii tăi mă văd
așa cum sunt: mereu o apă lină,
și-atunci când pleci îți spun că nu-i prăpăd,
dar foarte-ncet simt moartea c-o să vină.

Am vrut să-ți spun că numai lângă tine
privesc în jur și văd copacii-n floare,
că-i pace-n gând, mi-e liniște și bine,
că răni se-nchid și dorul nu mai doare.

Am vrut să vezi că-n toate numai tu
ești început de eră și sfârșit,
să te-nțeleg, să te iubesc, să nu
murim încet, cu visul ne-mplinit.