Sunt prins în vis, întunecat și rece,
Sunt umbra amintirilor pierdute,
Ca un fior de dragoste, în inimă îmi trece,
Un chip de zână ce nu vrea să mă sărute.

Mă zbat și strig să se aplece,
Căci o doresc dar corpul mi-e pe cruce,
Și cu sudoarea fricii ce mă trece,
O voce caldă, liniștea-mi aduce.

Sunt fata din Carpați, iubite,
Lumină sunt, căldură-n rece vis,
Sunt cea, ce-n visele trăite,
Cu mine, poarta vieții ai deschis.

Alungă-n sus privirea ta,
Să simți lumina, ca sărutul pe o geană,
Sunt steaua ce-ai dorit și ce te vrea,
Sunt patima iubirii ce te cheamă.

Tu suie-te pe raza de lumină,
Și vino-n lumea mea, cu inima deschisă,
Doar în iubirea ta să-ți fiu regină,
Și ține-mi dragostea mereu aprinsă.