dacă ai vrea să îți scoți ochii albaștri de sub mască acum
aceea cu fibra ei plină de vină oricum de vină n-ar fi

atâtea gânduri disparate îți biciuiesc conștiința nedrept
o lasă ca pe un câmp otrăvit de pe care au fugit oamenii toți
oamenii da oamenii înalți oamenii buni
ah copacii oranj cu sevele lor măslinii
ah cum cerul i-aude, căzând
cum tu nu pricepi, prea iute căzând
asta îți spun
să faci bine să mă asculți când îți spun


despre iertare numai de bine
știu tu nu o crezi
și n-o bei
cu toate că eu ți-aș oferi-o
ca pe-o femeie lesne înduplecată să traverseze străzile goală
ca pe-un pocal cu vin roșu
ah știi tu bine din ce secundă trecută ar curge-acel vin
la naiba

lasă-ți papucii ăia la intrare când vii.